Poezie Adio....!

Adio, biată viaţă de pribeag

Adio, suflet umil şi rătăcit

La Domnul eu alerg cu drag

Căci rătăcit eu nu mai sunt,

Domnul meu la El m-a primit.



Adio, viaţă grea şi copleşită

De multe griji şi frământări

Adio, oh, minte învălmăşită

Adio şi vouă toate îngâmfări

Tristeţi, nelinişti, supărări.



Adio, lipsuri, trebuinţe

Şi vouă gânduri dezlânate

Adio, oricăror dorinţe

Adio, zic vouă, urâte fapte

Adio şi vouă vechi păcate.



Adio, vouă, fanteziilor

Şi vouă, ideilor nesăbuite,

Adio.. şi vouă, capriciilor,

Adio, la pofte înăbuşite

Adio, zborurilor frânte.



Acuma sunt cu Dumnezeu

Şi Lui cu tot mă dăruiesc

El îmi vede drumul meu

Şi când ceva eu îmi doresc

Numai cu El împărtăşesc.



Cu Domnul, eu pot să zbor

Cât mai înalt şi cât mai sus

Cu mult deasupra norilor,

În Casa Domnului Isus

Plină de Har, de Har nespus.



Adio, lucruri de nimic

Adio, "străluciri" lumeşti

Cu El sunt mare şi de-s mic,

Adio, voi lucrări fireşti,

Mă-ndrept, spre cele cereşti.



Mă dezleg de înrobire,

Lângă mine-am Lămurire,

Şi mă-mbrac în Mântuire,

Pun, haina de Neprihănire,

Mă înconjor doar de Iubire,



Mă umplu, de Dumnezeire,

Şi slăvesc Sfânta Treime

Ce mă poartă spre-mplinire

Cu dragoste şi cu iubire

Dându-mi multă fericire;

Doamne, Ţie-Ţi cânt: Mărire!



A.N

21-22.05.2012 Firenze