Poezie Cautind fericirea.

Toti acei care traiesc,

Sub pacat aici sub soare

Varsa lacrimi ,multe , amare

Fiind prada silniciei

Asupriri celui rau.



Am vazut apoi ca mortii,

Multi din cei ce au murit,

Sunt mai fericiti ca vii

Care au acest sfirsit.



Si ca acestia impreuna,

Fericit mai poate fi ;

Un copil ce nu se naste ,

Ce n-a cunoscut pacatul,

Si nici nu l-a dobindit.



Calator pe acest pamint,

Precum vintul prin pustie,

Umbla omul si nu stie,

Ca ,ce stringe fara Tine

E sortit spre putrezire.



O …,deschide-i ochii acuma !

Si prin Duhul Tau cel Sfint,

Il invata si-i vorbeste,

Ca ,ce stringe el cu Tine,

In a Ta imparatie, dainuie o vesnicie.



Omule ! Cind te-ai nascut,

Gol, nimic nu ai avut,

Dumnezeu , El ti- lea dat,

Toate cite -ai adunat.



Inapoi cind vei pleca,

Nimic , cu tine vei lua,

Nimic , din osteneala ta,

De tot ce va raminea ,

Altii se vor bucura.



Mai am un gind si nu-i al meu,

L-a pus in mine Dumnezeu

E vesnicia ,gindul de-a fi cu Isus mereu

Pentru aceasta ma lupt eu ,

Pentru aceasta traiesc eu. Amin.