Poezie Lumina cercetării

Lumina cercetării





Se coboară deodată

Ca un fulger de lumină

Peste omenirea toată

Într-un alb ca de regină

O lumină a cercetării

Care pe toţi cercetează

Poate-i ultima lumină

A unui timp ce se termină

Este timpul mântuirii

Dat din ceruri pentru noi

Este vremea omenirii

Este vremea de apoi

Ne întrebăm ce am realizat

În viaţă până acum

Ce-am dorit şi căutat

Câţi sântem pe al vieţii drum

Doamne lasă-ţi cercetarea

Peste inimi şi domneşte

Să se audă iar chemarea

Prin vocea care ne iubeşte



Sânt zile senine cu soare

Dar sânt şi zile cu furtuni

Doamne dă-ne iar iertare

Să rămânem mereu buni

Tu ne cercetezi şi noaptea

Când dormim şi somnu-i lin

Şi ne dai din bunătatea

Să gustăm mereu din plin

Să simţească şi bătrânii

Şi copii şi părinţii

Că-i iubeşti pe fiecare.



Mă rog Doamne încă odată

Cercetează şi atrage din nou

Astăzi cât mai multă gloată

Şi fă-le harul Tău cadou

Ştim că-n cerurile înalte

Este loc pentru orcine

Care prin credinţă-n Domnul

Se dă Lui şi-i aparţine.

Legământul în credinţă

Are o importanţă mare

Ce lucrează-n pocăinţă

Unde e a Sa Chemare





Mântuieşte şi ridică

Chiar pe cei care-s căzuţi

Să nu le mai fie frică

Te rugăm să îi ajuţi.



Mulţumim de cercetare

Toate acum Ţi se supun

Căci la Tine e iertare

Doamne cât eşti Tu de bun