Poezie Preţuiţi femeia!

Dacă Dumnezeu din ceruri

Milă de Adam n-avea

Şi n-ar fi făcut femeia

Doamne, ce pustiu era!



Toată viaţa să fii singur,

Numai tu cu eul tău....

Fără dragostea ce-o lasă

Prin femeie, Dumnezeu!



Cine ţi-ar fi spus atunci

Vorbe dulci, de mângâiere

Când în viaţă, uneori,

Te simţi slab, fără putere.



Cine ţi-ar fi fost alături

Când durerea te loveşte

Şi te-ar fi ţinut de mână

Spunându-ţi că te iubeşte!



Iar în nopţile târzii

Când dai slavă Lui Isus

Femeia e lângă tine

Şi asta îţi e deajuns!



Ea te face fericit,

Te susţine când ţi-e greu,

Ea îţi dăruieşte pruncii

Ce-s trimişi de Dumnezeu.



Mângâiaţi-o cu o floare,

Dăruiţi-i un surâs....

Nici nu ştiţi de câte ori

Pentru voi, în rugă-a plâns!



Fraţilor! Iubiţi femeia!

Căci Dumnezeu a lăsat

Pe acest pământ să fie

Darul cel mai minunat!



Vulcan-21-05-2012

Mary