Poezie Obosit, dar nu rapus

Cand oboseala te rapune

Esti adancit in grijuri multe

Si parca nu intrezaresti scapare

E Cineva ce poate sa te-ajute.



Si parca ale tale pleoape

Nu pot sa tina ritmul vietii

Esti obosit, fara putere acum

Si nu vezi zorii diminetii.



Dar nu-i doar simpla oboseala

A trupului ce-i trecator.

In suflet parca este haos

Nentrezarind un mic ajutor.



Si te gandesti la o solutie

Caci n-ai ajuns a fi rebut;

Dar parca norii grei coboara,

Oare nimic nu-i de facut?



Daca te lasi condus acum

De mii de indoieli ce vin,

Crezi ca ai sanse de triumf,

Si poti vedea un cer senin?



Fii sigur ca primesti putere

Sa treci cu zambet, radiind.

Si chiar de-o lacrima coboara

E-un semn ca norii -au disparut.