Poezie Sa spuna Mesia

Sa spuna Mesia



Au fost atati ce s-au vazut

In randul celora ce lupta

Sub grele vremuri au trecut

Convinsi ca stau pe calea stramta,



Au fost pe multe file scrise

Sa lase urme inapoi,

Ca altii de-ar cauta premise

Sa stie cine-au fost eroi.



Dar nu se vad decat mai rar

Ca stau ca o legenda vie.

Doar unul singur intr-un car

S-a ridicat ca si Ilie.



Mai mult, ajuns-a prin traire

Sa fie si in moartes Sa

Cum a rostit ca marturie,

Tatal Ceresc deasupra Sa.



Si despre El, adus-a fapta

Sa defineasca un cuvant,

La intarirea in credinta,

A mijlocit cu Duhul Sfant.



De doua mii de ani se spune

Ca a lasat in urma Lui

Acele-nvataturi divine,

Ce stau la baza Crezului.



Un viitor adus din urma

Si amintit mereu, mereu,

Ca cine viata i se curma

Il va vedea pe Dumnezeu.



Pe Cel care ne-a mantuit.

Sa aiba si-acel pacatos

O sansa de a fi in Isus,

Iertat si ridicat de jos,



Nu trebuie decat nadejdea

Sa se increada toata viata

In a Lui promisiune sfanta

Ca va pasi priviindu-i fata.



Sa vina la Isus Ce are

Deschisa usa pentru el,

Prin jertfa Sa in nemurire,

Un loc a pregatit la fel.



Acolo sunt acei plecati

Rascumparati ca au crezut

Cu fapte sfinte incarcati

Si pe Isus avand ca scut.



Ne spun atatea fiinte scumpe

Ce au calcat pe urma Lui

Ca fara El nu e scapare,

Sub sarcini puse omului.



Sa spuna cei plecati din randuri

Din vechile povesti nescrise,

A marelui popor ales

Ce-s azi in paginile zise.



Dar si de noi aduse vorba

Si ne indeamna tot mereu,

Ca cine vine la Mesia

Si crede-n singur Dumnezeu,



La cea din urma zi in viata

Solii ceresti s-au pregatit,

Ca sa inalte-n slavi divine,

Pe cei ce Domnul i-a rapit.



Amin