Poezie Spre ceruri, cu voință de fier

Să nu-ți lași voința târâtă

În gunoiu-acestei lumi

Nici inima înăbușită

De-a ei laude și minciuni.

Viața ți-a fost dăruită

S-o trăiești pe sfinte culmi.



Tu ești fiu de Dumnezeu,

Tu ești o rază de lumină

Luminând un sfânt traseu.

Sus voința din neghină

Spre divinul apogeu,

Lasă lumea cea haină!



Înspre ceruri, biruința

Îi garantată prin credință.

Dar e nevoie ca voința

S-o centrezi în biruință

Și să-nflăcărezi credința

Totdeauna, prin voință.



Înalță-ți mersul, cunoștința

Și sufletul curat spre cer

Urmând sârguincios credința

În bunurile ce nu pier

Și în Cel ce-Ți dă viața,

Cu o voință de fier.



Zaragoza 18/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)