Poezie Priveste!

Priveste azi puzderia de stele,

Priveste ziua soarele naltat

Priveste omul, cerul si natura,

Priveste inspre Cel ce le-a creat!



Gandeste-te cu cata maiestrie

A pus odata Tatal, temelia-n toate

Si azi, dupa atatea mii de ani

Ii sunt supuse in totalitate



Chiar campul si animale I se-nchina

Si apele asculta al Sau glas

Doar omul, s-a pierdut in ratacire

Spre rele isi indreapta al sau pas



In om e asezata-ntelepciune

In om, valoarea-i pusa-n intregime

Dar iata c-a ales sa se intine

Vai, om, cum nu alegi ce stii ca-i bine...



S-a dat Stapanul jertfa fara pata

Caci te-a iubit mai mult c-orice, pe tine

Si-n marea-I bunatate, te asteapta

Caci mai presus de orice, te vrea la Sine



Cum mama isi iubeste copilasii

Asa te vrea la pieptu-I bine strans

Caci te iubeste c-o iubire sfanta

Si-ti pregateste loc, un loc preasfant



Asa de greu inaintam pe cale

Si alunecam in jos, mereu-mereu

Dar astazi, cat iubirea nu-i la capat

Sa ne intoarcem toti spre Dumnezeu!



Priveste astazi Doamne omenirea

Opreste-i astazi Tata mersu-i ratacit

Si n-o lasa sa piara-n intuneric

Pe drumul larg pe care a pornit



Atatea suflete Te cheama Doamne

Din groapa deznadejdii sa le scoti

Caci au cazut si s-au lovit de piatra

Pacatelor, sa-i scoti, doar Tu mai poti



Nu te uita la meritele noastre

Ca suntem goi, desculti si dezarmati

Priveste prin credinta peste veacuri

La timpul cand vom fi rascumparati!



Caci numai Tu, poti Doamne sterge totul

Pacat, nelegiuire si nesat

De-aceea azi, indreapta-Ti catre oricine

Care Te cheama, maiestuosu-Ti brat



Mai striga Doamne ,,Sa fie lumina,,

Si peste omul secolului nou

Caci de ne dai uitarii acuma

Pieri-vom toti in bezna din cavou



De aceea ne incredem doar in Tine

Ca o sa vii sa ne ridici povara

Noi stim ca doar la Tine-i izbavirea

Doar Tu ne poti reda iarasi chemarea



De ne vei ridica din amortire,

Te vom slavi si te-om urma mereu

Caci am vazut de acum ce-i rau, ce-i bine

Si te-am simtit ca unic Dumnezeu!





amin