Poezie Când Cerul tace

Dacă Cerul nu-ți răspunde

La a tale rugăciuni

Te întreabă astăzi unde

Ai pierdut ai Lui cărbuni



Te întoarce doar un pas

Înapoi în a ta viață

Uită-te când ai rămas

Fără de a Lui povață



Nu este atunci când omul

Ți-a propus un trai mai bun

Îndreptându-te spre pomul

Cunoștinței despre scrum



Nu este atunci când glasul

Dumnezeului cel sfânt

Ți-amintea,,nu fii rămasul

Căci voi arde-acest pământ



Nu este atunci când harul

Cerceta suflete-amare

Tu spuneai căci doar tâlharul

Va ști judecata mare



Nu este când el-sărmanul

Îți cerea un colț de pâine

Ai ales să fii orfanul

Moștenirii fără nume



Nu este atunci când Slava-I

Cobora din vârf de stânci

Proclamând prin Duhul,,Ava,,

Tu te prefăceai că plângi...



***

Nu este-acum când te gândești

De ce nu-ți mai răspunde Cerul

Momentul să te pocăești

Și să devii pe veci sincerul



Să poți vedea iar Cer deschis

Și binecuvântare multă

Un viitor în paradis

Cu Trinitatea veșnic sfântă.



Amin !