Poezie Cu-al meu Părinte

CU-AL MEU PĂRINTE...



Cu-al meu Părinte pe cărare

Motive nu sunt să ezit

Ci-ncrezător şi cu răbdare

Şi fără nici o-ngrijorare

Călătoresc şi sunt păzit.



Îmi spune unde sunt capacane

Şi când popasuri să mai fac

Când oamenii îmi dau şicane

Mi-arată pe traseu jaloane

Şi iar cu energii mă-mbrac.



Cu-al meu Părinte nu mi-e teamă

Printr-un pustiu imens să trec

Speranţele nu se destramă

Căci mi-e şi tată, mi-e şi mamă

De lângă El, nicicând, nu plec.



Îmi luminează viitorul

Să văd dincolo de mormânt,

Să văd crâmpeie din Decorul

Unde voi sta cu Salvatorul,

Pe veci, în Plaiul cel mai sfânt.



Îmi uşurează greutatea

Când mă apasă foarte greu

Numai în El găsesc dreptatea,

Îi preţuiesc activitatea

Şi-L însoţesc spre apogeu.



Când mă umbreşte întristarea

Surâsul Lui îmi dă curaj

Nu mă cuprinde disperarea

Ci vine iute uşurarea

Prin melodie sau mesaj.



O, sunt al Tău, iubite Tată

Prezenţa Ta îmi dă avânt

Chiar când credinţa e testată

Mă duc spre Ţara mult visată

Luând ca ghid al Tău Cuvânt.



gc/oct.12