Poezie Toma, ai văzut şi ai crezut

Toma, ai văzut şi ai crezut



Trecuseră vreo şapte zile

De când, Hristos Cel înviat

Pe toţi lăsându-i în uimire

Mai multora s-a arătat.



Şi L-au văzut cu bucurie

Toţi ucenicii adunaţi.

Doar Toma, n-a putut să fie

În acea zi, cu toţi ceilalţi.



De-aceea nu putea să creadă

Ca-nvăţătorul a-nviat.

Zicea că doar dac-o să vadă

Semnul piroanelor, lăsat



În mâinile ce-au fost străpunse

Şi în picioare, tot la fel

Şi dac-or fi de el atinse,

Abia atunci va crede el.



Şi numai dacă va atinge

Rana din coasta Domnului,

Atunci credinţa va învinge,

Va crede-n învierea Lui!



Toţi, adunaţi de-această dată

Erau în camera de sus.

Stăteau cu uşa încuiată,

Când apăru-ntre ei Isus.



Le zise iarăşi: “Pace vouă!”

Iar către Toma zise-aşa:

“Atinge-Mi mâinile-amândouă

Şi degetul, în coasta Mea



Adu-l, să poţi să pipăi rana

Şi nu mai fi necredincios,

Lasă-ţi de-o parte toată teama,

Fii ucenicul credincios!”



Toma, căzându-I la picioare,

Zise din tot sufletul său,

Aplecându-se-n adorare:

“Domnul şi Dumnezeul meu!”



“O, Tomo, ferice de tine

Că ai văzut şi ai crezut!

Dar mai ferice-o fi de cine

Crede, deşi nu M-a văzut!”



Zise Isus şi apoi multe

Semne făcu în faţa lor.

Şi azi, oricui vrea să asculte,

El dă iertare şi-ajutor.



Doamne Isuse, ne ajută

În Tine şi noi să credem!

Prin învierea Ta , cea sfântă,

Un suflet mântuit s-avem!