Poezie Zorit-am Doamne-n alergare

Zorit-am Doamne-n alergare



Zorit-am Doamne-n alergare

Să nu Te pierd pe calea vieţii,

Şi să nu scap dulcea chemare

Din zorii scumpi ai tinereţii,

Cu farmecul ei plin de soare,

Cu dorul de-a trăi-n fervoare

Când nu ştiam adâncul ceţii!



Zorit-am Doamne să Te-aleg

Din tot ce-n lume e mai bun,

Când am putut, ca să înţeleg

Căci toate Ţie pot să-Ţi spun,

Că în iubirea-Ţi nu m-alungi

Ci-n harul Tău, inima-mi ungi

Prin Duhul, Cel Sfânt şi bun!



Zorit-am Doamne, lângă Tine

Să pot să stau şi să Te-ascult,

Că Tu-n jertfa-Ţi pentru mine

Mi-ai demonstrat atât de mult,

Că m-ai iubit, prin răstignire

Dându-mi sfânta neprihănire,

Ca parte s-am de mântuire!



Flavius Laurian Duverna

17 mai 2012