Poezie Eben- Ezer

S-au săturat evreii de robie

De dumnezeii de argint și piatră.

Și-au aruncat podoabele-n țărână

Ca Domnul să-i ajute înc-odată.



Căci ei , acuma plâng după chivot,

Trăind o pocăință-adevărată,

Dar, filistenii vin asupra lor:

„O, Doamne, mai ajută-i înc-odată!”



Un miel,ca jertfă au adus atunci

Și-o rugăciune-atât de-nflăcărată

Și s-a rugat, plângând prin Samuel:

„O, Doamne, mai ajută-i înc-odată!”



Și tunete din cer s-au auzit.

În Domnul biruința-i câștigată!

Israeliții sunt iar liberi acum,

Căci El, îi ajutase înc-odată.



Eben- Ezer, le spse-atunci profetul

Și-a pus între Mițpa și Șer, o piatră.

„Eben Ezer!” strigară și evreii,

Căci Domnu-i ajutase înc-odată.



S-a așternut uitarea peste vremi

Și colbul, peste cronica-arătată.

Biserica e iarăș în război.

„O, Doamne, mai ajută-ne odată!”



Și când în cer, păși-vom fericiți,

Uimiți de slava ce ne-a așteaptat,

Eben- Ezer - vom zice-atunci,

Căci Domnul în toate până-aici ne-a ajutat!