Poezie Inotand..

Innotand,prin marea lumii,

Gandul meu,la Tin' ma duce,

Iar Eu,privind, gratia cununii

Ce-n valuri, tot mai mult straluce,

Nu ma zbat,da'nnot cu graba

Stiind ca Mana Ta mi-e pluta!

Astfel ,petrec eu marea-ntreaga

Luptand umila,si tacuta.





Nu ma tem,de ploi si vant.

Tornadele nu ma doboara,

caci vasla mi-e,Al Tau Cuvant

Si scut,cand marea ma-mpresoara.

Stiu ca pot pasi pe ape,

Insa numai prin credinta,

Ce creste-n nopti intunecate

Cand cerului ceri biruinta.





Un lucru doar,m-ar inneca:

E cumnplita-ngrijorare

Ce calea-mi face-a luneca

Furandu-mi cereasca rabdare.

Si-ngrijorarea loc isi face

In ale inimii unghere,

Doar cand ruga,nu-mi mai place

Si starui ..in neveghere.





Asadar,tine-mi tu Tata!

Mereu faclia larg aprinsa,

Sa port o lupta neincetata,

Nicicand,sa nu ma las invinsa!

Sa tot innot,cu-avant spre Tin',

Iar fiinta-mi sa nu-mi oboseasca.

Sa nu privesc l-al vietii chin,

Ci la Pacea-Ti cea cereasca!





Amin