Poezie Să nu te laşi prins în cursă

Să nu te laşi prins în cursă

Deuteronom 12:30a; „vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor”.

Psalm 1:1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori.”

Psalm 17: 17-19: „până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seamă la soarta de la urmă a celor răi.

Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.

Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.



Să nu te laşi prins în cursă

Ca să cazi în vre-un păcat,

Ori vreo ispită ascunsă

C-ai să plângi nemângâiat.



Că ademenirea-i mare,

Toate par roz la-nceput!

Dar după ce cazi în mare,

În zadar zici: „N-am ştiut



Că apa-i periculoasă!”

Ea te trage în afund

Şi din unda-i nemiloasă

Nu mai poţi să ieşi nicicând!



Tot la fel e şi păcatul

Din viaţa oamenilor;

Crezi că-l distruge pe altul,

Iar tu scapi de el uşor.



Dar e mult până te prinde

Laţul răului duşman!

Cu-n lanţ gros te va cuprinde

Şi nu mai ieşi la liman!



De aceea te fereşte

De-adunarea celor răi

Şi inima ţi-o păzeşte

Şi la fel şi ochii tăi.



Nu-i lăsa ca să privească

La vre-un lucru păcătos,

Nici inima să poftească

La ce nu-i e de folos.



Nu te lua după turmă

Ca să faci şi tu ce-i rău,

Căci soarta ei de la urmă

E în iad, lângă Cel Rău.



Nu te întrista când bine

Vezi că merge celor răi,

În timp ce-n casă la tine

Sunt doar lipsuri şi nevoi.



Tu rămâi întotdeauna

Lângă cei neprihăniţi.

Chiar dacă vine furtuna,

Ei de Domnul sunt păziţi.



Sunt purtaţi din treaptă-n treaptă

Ca să urce tot mai sus

Către ţara ce-i aşteaptă

Şi vor sta lângă Isus.