Poezie Neputinta (1)

Nu, noi, n-am avut Parinte

Meritul de-a Te avea

Doar iubirea Ta nespusa

Te-a urcat pe Golgota



Nicicand meritele noastre

N-au ajuns pana la cer

Ca povara de pacate

Pun perdeaua peste el



Doar prin voia-Ti sfanta Doamne

Ai urcat cu greu Calvarul

Dupa ce-ai vegheat o noapte

Pentru a ridica altarul



Nu te-a tintuit iubirea,

Desi ea, a fost prezenta

Ci pacatul, nepasarea,

El, osanda permanenta



Si-asa am primit iertare

Fara munca, far sudori

Caci ne-ai iubit dinainte

De-a fi fost unul din noi



Stam acum prin haru-Ti mare

Si-asteptam a Ta venire

S de-i soare, suntem veseli

Dar de-i vant, multi se manie



Prin Golgot-ai deschis calea

Sa pasim noi inspre cer

Sa luptam, sa ducem steagul

Sa razbim chiar si prin greu



Dar noi nu stim nici acuma

Harul Tau a pretui

Si adesea-n pribegie

Nu putem a ne jertfi



Nu putem a face bine

A ierta, a fi lumini

Doamne, neputinta noastra

Ne face a fi straini



Da, straini de ce se cere

Pentr-un om evlavios

Doamne, ada-ne la starea

Vindecarii lui Hristos!



Nu stim pretui incercarea

Si nici trecerea prin foc

Dar am vrea cu toti la urma

Sa avem in ceruri loc



Sa fim cu Avraam, cu sfintii

Cu acei ce-au fost taiati,

Sfasiati, ucisi pe ruguri

Cei ce ti-au fost dedicati!



Dar confortul nost de astazi

Nu ne lasa a ne smeri

Sau a merge drept pe cale

Ce-i umil, am ocoli!



Fa-ne astazi a-ntelege

Ca prin har e mantuirea

Dar si fapta bunatatii

Isi are-n cer rasplatirea



Nu lasa Doamne mania

Sau mandria sa ne apese

Sa ne-afunde in mocirla

Ca de aici omul, nu iese



Dar sadeste-n noi dorinta

Sa Te cautam deplin

Si prin viscol si furtuna

Sa luptam sa biruim



Unde n-am stiut, ne ajuta

A-ntelege dreptul drum

Iar ce stim, ne da putere

Sa fim temple vii, nu scrum



Neputinta, fa-o starea

Cautarii ne-ntrerupte

Dupa tot ce-i sfant si vrednic

Sa razbim in grele lupte



Si luptand asa fierbinte

Pentru a urca-nspre Tine

Sa ne pomenim odata

Sus, cu Domnul, care vine!