Poezie Undeva

Undeva

Undeva, rasare o dimineata

Scaldata-n soare sau invelita-n nori

Iar undeva apune o zi mareata

Si se asterne o seara plina de culori.





Undeva, pe mare suiera furtuna

Ridica cu putere valuri spumegind,

Iar undeva-n pustiu e o arsita intruna

Cu aerul fierbinte, clocotind.



Undeva, pe inaltimi muntoase

Lucesc in soare albele zapezi,

Iar undeva-n paduri intunecoase

Se-nalta spre lumina pomii verzi.



Undeva, copilul pe lume se iveste

Intimpinat cu multe bucurii,

Iar cineva, aciasta lume paraseste

Petrecut cu bocet, fanfara, si lacrimi amarii.



Undeva, o casa se zideste,

Peretii se ridica cu avint,

Iar undeva groaznic prabuseste,

Cumplitul cutremur de pamint.



Undeva, pe cer o stea se mai aprinde,

Imbogatind uzorul instelat,

Iar undeva un soare blind se stinge,

Si stins ramine pe veci intunecat.



Undeva, mai sus de miile de stele,

Inconjurat de ingeri si lumina,

Se afla Sfintul Dumnezeu din vecinicie,

Indreptind spre noi privirea Sa divina.



Cindva cu mii de ani in urma

La noi veni din cerul Svint

Un bun pastor sa-si stringa turma,

Si apoi s-o ia la El de pe pamint.





Dar cind imbla... printre popor pastorul,

Chemind la el facind minuni si vindecari,

Nu L-au primit si n-a crezut poporul,

L-au rastignit, l-au omorit, scuipindu-l cu ocari.



Cineva pe Domnul il cunoaste,

Si il urmeaza zilnic fericit,

Iar cineva e gata cu piatra sa improaste,

Pe cel ce e curat, neprihanit.



Cineva aceste versuri le citeste,

Si se gindeste cine este El?

De ce pe acest pamint traieste?

Unde-si petrece timpul si in ce fel?



Undeva, vei fi si tu in vesnicie ,

In Raiul luminos, cu sfintii stind la masa…

Ori in iadul plin de flacari si agonie…

Dar cit esti viu allege mai ai aciasta sansa.