Poezie Fii statornic

Apa curge ne-ncetat

În pârâul cel bătrân...

Chiar de curge-nvolburat,

Pietrele pe loc rămân.



Câinii latră-n noaptea rece

Cât îi țin puterile...

Însă ursu-n pace trece

Pe-unde-l duc plăcerile.



Spinii cresc cu mult avânt

La umbra stejarilor...

Dar ei se leagănă în vânt

Pe deasupra spinilor.



Vulturii trăiesc semeți

Pe crestele munților...

Iar șoarecii cei șugubeți,

Sunt pradă la poalele lor.



Fii și tu statornic, frate:

Când cei răi în juru-ți sapă

Tu-n adevăr și dreptate

Fii ca pietrele din apă.



Câinii latre-n treaba lor,

Tu, mergând în treaba ta

Spre Bunul Mântuitor

Și pe ei îi vei îndrepta.



Când vezi spini la umbra ta

Mișcă-ți ramurile-n vânt

Să poată și ei vedea

Razele Cerului Sfânt.



Deschide-aripile credinței

Deasupra celor mișei

Ca din starea necredinței

Să se înalțe-apoi și ei.



Fii statornic în credință,

Trăind drept, neprihănit

Și Domnu-ți va da biruință,

Ca unui fiu preaiubit.





Zaragoza 14/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)