Poezie Mi-ai ieșit 'nainte...

MI-AI IEȘIT ‘NAINTE



Mi-ai ieșit, Isus, ’nainte

Când eram zdrobit, căzut

Și-ai sădit atunci în minte

Minunatele-Ți cuvinte

Și-n splendoare Te-am văzut.



Eram într-o stare gravă

Lanțuri grele m-au strivit

Nu eram într-o dumbravă

Ci-ntr-un mediu plin cu pleavă

O, eram nenorocit!



Mă trăgea spre lut păcatul

Cerul nu-l puteam vedea

Mulți ziceau: ”Ești vinovatul,

Decăzutul și ratatul

Fericiri nu poți avea!”



Da! Am rătăcit prin lume

Fără scop și fără țel

N-a fost nimeni să mă-ndrume

Nu știam de sfântu-Ți nume

Și că ești al jertfei Miel...



Dar când mi-ai ieșit ‘nainte

Totul...totul s-a schimbat

N-am mai frecventat incinte

Cu iz greu ca din mormimnte

Ci pe Tine te-am urmat...



M-ai condus la Apa Vie,

Și-am servit din ea uimit

Și am zis: ”O, slavă Ție

Faci din mine-o mărturie

Din neant m-ai izbăvit!”



Și de-atunci urmat-au zile

Petrecute cum mi-ai spus

N-am mai acceptat pastile

Ce-mi dădeau gânduri ostile

Către viața făr-apus...



Ci-s deschis pentru proiecte

Prin care onor ți-aduc

Nu doresc să-Ți dau pretexte

Ci slujiri ce nasc efecte

Și spre slavă mă conduc.



gc/ 2 Mai, 2012