Poezie Dacă şi inima ta...

Dacă şi inima ta...



Ieremia 17:9: "Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea;cine poate s-o cunoască?"





"Tu, de fapt, eşti un om sfânt",

Zice inima-ţi şireată,

"Dar te-a atins c-un cuvânt

Şi-atunci, ce, eu sunt de piatră?



Trebuia să te-mboldesc,

Să-i răspunzi şi tu vreo două!

Ce, vrei să mă-mbolnăvesc?!

Şi-atunci, tu, ai zis vreo nouă!



Apoi ai continuat,

Te-ai înfuriat mai tare,

Erai tare enervat

Şi-ai strigat în gura mare.



Ascultau, vecini, vreo doi

(Ce ştiau de-a ta credinţă)

Şuşoteau la colţ apoi...

Halal de-aşa biruinţă!



Totuşi, ai un suflet bun...

Ţi-a cerut vecinu-o sapă

Şi n-ai ezitat nicicum!

Are-n vin bun şi-o să facă



Cinste, ca de obicei,

Cum a făcut şi-altă dată!

Ei, da! Şi cu asta ce-i?

Mai guşti şi tu, câte-odată!



Că eşti om, doar n-o fi foc!

Zice inima-ţi vicleană.

Nu eşti vinovat deloc,

C-ai băut o damigeană!



Ba, eşti chiar şi un om drept

Şi ai şi multă răbdare",

Zise, zbătându-se-n piept

Inima-ţi înşelătoare



Când strigai fără regret

Prin grădină,-n gura mare,

Că doar tu eşti înţelept

Şi nevasta minte n-are



Şi nici harnică nu e,

Că n-a terminat de sapă,

De-asta i-ai spus limpede

Că mai bine-ar fi să tacă!



Nu ştie nimic, oricum!

De-aia când tu o cerţi, tace!

Nu e bine nicidecum,

Orişicând şi orice-ar face!



Tu eşti cel mai iscusit

Şi ştii totul, foarte bine,

De-aia glasul ţi-e răstit!

Să înveţe de la tine!



Zici: “Doar gura mea e rea,

Că prea dă pe faţă toate!”

Dar Scriptura zice-aşa:

"Că în gură nu se poate



Să ai numai răutăţi,

Dacă inima-i curată,

Nici bine nu faci la toţi

Dacă inima-i pătată!



Din prisosul inimii

Tot timpul vorbeşte gura!

Pe ea s-o schimbi, orice-ar fi"!

Aşa ne-nvaţă Scriptura.



Căci dacă vecinul zice

Două glume deocheate,

Inima-n piept ţi-e ferice

Şi zice: “Râzi pe-nfundate!



Mai distrează-te puţin,

Uită cele sfinte, toate!

Că şi-aşa ai traiul plin

De amar şi răutate!”



Doar un gând, mai mititel,

Ce abia se înfiripă,

Vrea să-l auzi şi pe el,

Deşi-i slab şi plin de frică.



Tu mereu îl tot respingi,

Din cuget să nu mai iasă.

Îţi şopteşte: “Vrei să stingi

Orice pornire frumoasă?



Oare unde ai s-ajungi

C-o purtare-aşa urâtă?

Într-un loc, unde-ai să plângi!

Soarta-ţi va fi hotărâtă



După felul cum trăieşti,

Nu dup-a inimii vrere,

După tot ce făptuieşti

Şi cât oferi mângâiere.



Omule, nu te-nşela

Cu ce inima-ţi vorbeşte,

Că ea e nespus de rea,

Constiinţa-ţi perverteşte"!



E mai bine să asculţi

De glăsciorul conştiinţei

Şi din Biblie să-nveţi

Să iei calea pocăinţei.



Dacă şi inima ta

Seamănă cumva, vreo şchioapă

Cu cea din povestea mea,

De-aşa inima, tu scapă!



Doamne sfânt, ştim că Tu poţi!

Fă-ne un transplant şi nouă!

Dă-ne, Te rugăm, la toţi,

O altă inimă, nouă!



Vrem să semene cu-a Ta

Şi să aibă bunătate,

Pune-n ea şi dragostea,

Ca să fim mai drepţi în toate.



Mult mai mult să preţuim

Ale Tale-ndemnuri sfinte,

Zi de zi să împlinim

Ale Scripturii cuvinte.