Poezie Pe drumul care duce spre patria de sus....

Pe drumul care duce spre patria de sus

Mergea un biet creştin, soldat a Lui Isus,

Purta pe umeri, grea, o cruce şi-un destin,

Durerile ce-au fost în viaţa lui de chin.



În jur vedea mulţimea trecând cu pas grăbit

S-ajungă mai aproape de Cel ce i-a iubit...

Dar el mai şchiopătează...şi tălpile îl dor,

Căci spinii îl rănesc şi drumul nu-i uşor!



Se-opreşte uneori şi se aşează jos

Să-L cheme-n ajutor pe-al lui iubit Cristos,

Să-i dea puteri pe cale, să-i ia povara grea...

O...de-ar ajunge-odată acolo-n ţara Sa!



Priveşte plin de dor spre cer şi iar porneşte...

El ştie că acolo e Cel ce îl iubeşte,

Îi vede parcă chipul şi vocea Lui duioasă

Îi spune"Te aştept să te întorci acasă!"



Deodată-i pare mersul...o aripă în zbor,

Se-avântă plin de râvnă cu al iubirii dor!

Ce sfântă fericire să ai credinţa vie

Că Domnu-ţi pregăteşte o casă-n veşnicie!



Vulcan-11-05-2012

Mary