Poezie Atotputerea Ta, o Doamne!

Atotputerea Ta, o Doamne!



Atotputerea Ta, o Doamne

Manifestată prin creare,

E-atât de-ntinsă şi de mare

Că Universul n-o cuprinde

În măreţia ce se-ntinde,

Prin opera Ta creatoare!



Atotştiinţa Ta, o Doamne

E mai presus de-orice ştiinţă

Şi-ntrece orice cunoştinţă,

Căci Tu deţii misterul Ei

Văzut prin prisma Dragostei,

Când tot la Tine-i cu putinţă!



Atotînţelepciunea-Ţi mare

Cât Ea ne-a fost descoperită

În lumea ce a fost zidită,

Cu-atâtea taine-nconjurată

Va fi-o problemă cercetată

Şi-aici, şi-n lumea mântuită!



Ne minunăm Stăpâne Doamne

Că minţii noastre i-ai prezis

Să zboare-n zările de vis,

Că-n verva aceasta a bucuriei

I-ai dat şi gândul veşniciei

Pentru un nou pământ promis!



Flavius Laurian Duverna

04 octombrie 2012