Poezie Omul de lângă tine...

De ce adeseori cu-atâta nepăsare

Şi parcă mai grăbiţi ne strecurăm prin viaţă,

Nu mai privim spre cel ce geme-n încercare

Şi caută mângâiere, putere şi povaţă?



Când cel de lângă noi îşi strigă neputinţa

Şi-aşteaptă o vorbă bună, o mână de-ajutor,

Noi trecem mai departe...uitând de suferinţa

Ce Domnul a-ndurat-o pentru al Său popor!



Ne prinde tot mai mult în iureşul ei viaţa,

Şi parcă am uitat să râdem, să iubim,

Spre cel de lângă noi, nu mai întoarcem faţa,

Suntem prea ocupaţi să strângem, să trăim!



O, Doamne pune-n noi, iubirea, mai presus

De orişice comoară de-aici de pe pământ!

Să fim asemeni Ţie, iubitul nost Isus

Aşa cum ne înveţi în sfântul Tău Cuvânt!



Vulcan-09-05-2012

Mary