Poezie Zăceam în gheara celui rău

Iubit-am lucrurile lumii

Și-am pus pe ele mare preț,

Am dăruit deșertăciunii

A sufletului sfinte frumuseți

Și-am băut vinu-amărăciunii.



Și-oricăror nebunii lumești

Făcutu-mi-am inima roabă,

Spoit cu lucruri pământești

Am năbușit orice podoabă

De aspirații sfinte sufletești.



Numeam într-una răul bine

Fugind de orice lucruri sfinte…

De nu S-ar fi-ndurat de mine

Slăvitul Domn și bun Părinte

M-ar fi învins a Iadului jivine…



Zăceam în gheara celui rău

Sub stăpânirea lui amară;

M-ar fi-nghițit a-l morții hău,

Căci sufletul avea să-mi piară

‘Necat de-al Iadului pârău.



Slăvit să fii în veci iubit Părinte

Că Ți-ai dat viața pentru mine;

M-ai scos din negrele-mi morminte

Pentru-a trăi în veci cu Tine

În sfere noi celeste și nebănuite.



Zaragoza 09/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)