Poezie Viețile ușoare

Mulți au viețile ușoare

Și lipsite de vre-un sens,

Doar plăcerea trecătoare

Să o guste-au înțeles.



Bucuria lor sub soare

E fericirea de o clipă,

Doar în lucruri pieritoare

Nădejdea li se-nfiripă.



Rătăciți în umbra morții

Râvnesc a lumii gunoaie,

Se frământă-n voia sorții

Aruncând cu apă-n ploaie.



Viața ușoară-i ca o spumă

Ce se evaporă la soare,

Se topește ca o brumă

Și dispare-a ei splendoare.



Toată floarea omenirii

Ce trăiește-o viață ușoară

După-ndemnurile firii,

Pentru veci are să piară!



Bine-ar fi de-ar trece numa,

Ca și cum n-ar fi existat

Dar, după viața de acuma,

Omul va fi judecat!



Pedeapsa-i veșnică și mare

Pentru toți care-au trăit,

O viață ușoară-n nepăsare

Fără să se fi gândit



Să accepte mântuirea

Sufletului lor iubit,

Ci au disprețuit crucea

Și pe Domnul Cel Slăvit!



Doamne, Te rugăm frumos

Să mai Te-nduri de omenire

Și prin Haru-Ți Maiestuos,

Să mai chemi la mântuire!



Zaragoza 08/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)