Poezie Opreşte-te pe drumul vieţii!...

Opreşte-te pe drumul vieţii!...



Opreşte-te pe drumul vieţii,

Şi stând o clipă, meditează

Cum zorii dulci ai dimineţii...

Cum anii trec, ca şi o rază

De soare ce se depărtează,

În coborârea sa spre-apus

Lăsând un mare gol nespus!



Opreşte-te pe drumul vieţii,

Şi cercetează-te, cum stai?

Mai ştii de-avântul tinereţii,

Şi dorul de-a munci-l mai ai,

Pân-nu se-apropie-acel vai

Când ai să zici că e-n zadar,

Că viaţa are-un trist hotar?



Opreşte-te pe drumul vieţii,

O, călătorule de grijă plin!

Înspre-apus anii bătrâneţii

Se scurg în trudă şi în chin

Comform cu planul cel divin,

Spre-acel hotar al nefiinţei

Adus de pomul cunoştinţei.



E poate acum ultimul ceas

Când poate-auzi avertizarea

În timpul care-a mai rămas!

Adu-ţi aminte cum salvarea

Venită prin răscumpărarea

Jertfei preasfinte din Calvar,

Ţi-acordă viaţa-n-al ei har!



Flavius Laurian Duverna

09 mai 2012