Poezie Ruină

Ruină



Cândva multă fală şi glorie aveai,

Dar azi eşti monument pentru lume

Se miră mulţimea ce odată erai,

Iar acum eşti de râs şi de glume.



Dărâmată ţie viaţa şi zidul surpat,

Demonice forţe te ţine în lanţuri

Aşa ai ajuns dacă nu ai vegheat,

Şi nu ai stat lângă Domnul alături.



Odată slujeai pe Hristos cu iubire,

Dar şoaptele firii ai început să asculţi

Apoi uşor, te-au târât spre pieire,

Acum eşti ruina ce-o privesc foarte mulţi.



Inima-ţi era ca templu cel sfânt

În care Domnului se-aduce închinare

Dar L-ai izgonit pe Duhul cel sfânt,

Şi-ai ajuns o ruină călcată în picioare



Monumentul istoric al lumii tu eşti,

Că nu mai eşti ce ai fost odată

Eşti o ruină a păcatului la cari să priveşti

Sau poate o ruină de lume uitată.



Dar trece Isus Arhiologul ce poate,

Să-ţi refacă viaţa aşa cum a fost

Dar trebuie să-i spui a tale păcate,

Cerându-i iertare cu lacrimi şi post.



Iar El, va zidi viaţa-ţi de satan dărâmată,

Va rupe El lanţuri şi poftele toate

Şi nu vei mai fi o ruină, cum ai fost tu o dată

Ci templu de laude, sfinte, curate.



Dar lasă-L să intre în inima ta ruinată,

Să schimbe El tot ce trebuie schimbat

Să pună în tine o inimă nouă curată,

Ca niciodată de păcat să mai fii ruinat.