Poezie Nicicând Iubirea nu s-a târgui...

“Dacă n-ar fi raiul şi cununa, nimeni

n-ar şedea aici…”

Din predica unui păstor în o casă de rugăciune.



Nicicând Iubirea nu s-a târgui...

Iar de pofteşti ceva pentru iubire

Tu nici nu ştii ce-nseamnă a iubi

Şi, crede-mă, nu ştii ce-i fericire.



Azi când atâţi de mulţi pun pe cântar

Iubirea lor ca marfă socotită,

Credinţa-i prefăcută în bazar

De-acei care-s cu mintea pocăită:



„Noi Te iubim, Isuse, căci ne dai

Ce ne-ai făgăduit în Cartea Bună:

Splendorile şi fericiri de rai

Şi fiecărui încă şi-o cunună.



Durerile Tu ni le-i risipi

Şi vom fi împăraţi şi-mpărătese,

Eşti vrednic să putem a te iubi

Ne încântând în rolul de mirese...”



Poate că-s drepţi şi eu nu intuiesc

Că-aşa se nimereşte-n veşnicie,

Dar eu iubesc fiindcă doar iubesc

Că Dragostea mi-a fost dată şi mie.



Nu m-am gândit nicicând la vre-un profit

Cu toate că mi-a dat Domnul prea multe,

Dar îl iubesc precum şi L-am iubit

Chiar de n-ar vrea o clipă să m-asculte.



Nu îmi arăt Iubirea exaltat –

Sunt un soldat cărui i-a dat armura

Şi niciodată nu m-am ridicat

Să asurzesc pe cineva cu gura.



Nu ţip de la amvoane că-aş putea

Viaţa să-mi dau de ea mi se va cere,

Dar ştiu, când mi-a fost cumpăna mai grea,

Iubirea-mi da tărie şi putere.



Posibil că nu-s drept – iubiri doar sunt

Ceva ce îşi cerşesc sie o plată...



Dar Dragostea-mi un târg nu a făcut!

Şi a da Domnul să n-o fac vre-odată!