Poezie În jur e pustiu

În jur e pustiu şi sufletul îmi plânge

Mă simt răpus şi doborât de val

Încerc să mă ridic dar totu-i în zadar

Căci fără Dumnezeu, nu pot s-ajung la mal.



De-i furtună grea şi par obosit,

Nu descurajez, de Domnul sunt iubit.

Cu El mereu, în orice greu,

Eu pot birui.



Oricât de greu ar fi şi malul de-i departe,

Eu nu renunţ nicicând, căci Domnul e aproape.

Pe El îl chem în ajutor să-mi vină

Să nu mă afund în păcat şi-n vină.



Marea spumegată şi vântul de-i greu,

Nu mă pot lua de lângă Dumnezeu.

Pe Stânca tare eu ancorez,

Şi tot ce am, Lui Îi datorez.