Poezie Durerea unei mame

În viaţă întâlneşti adeseori dureri

Ce-ţi tulbură fiinţa şi inima îţi frânge...

Te-ntrebi de ce-i aşa...când unii sunt ferice

Sunt alţii-n disperare şi sufletul le plânge!



O mamă care-şi vede copilul cum se stinge

Precum o lumunare ajunsă la sfârşit,

E-aşa neputincioasă şi strigă cu durere,

Nu poate să-nţeleagă...e totul prea cumplit!



Prin faţa ei deodată trec clipe fericite,

Când îl ţinea pe braţe şi-l legăna cu dor,

Apoi întâii paşi şi vorba dulce -mamă-

Şi anii ce-au trecut ca pasărea în zbor!



Acum era un tânăr cu vise, idealuri,

Ce preţuia viaţa cu tot ce-nseamnă ea....

Dar undeva-n adâncul fiinţei lui, o boală

Îl măcina încet făcându-i soarta grea!



Şi lupta a-nceput! Cu mama lui alături

S-a războit cu boala şi n-a încetat să spere....

Dar totul s-a sfârşit!!! Trecând în nefiinţă

El a lăsat în urmă suspine şi durere!



E-atâta disperare în inima de mamă...

Nici lacrimi nu mai are...izvoarele-au secat!

E totul fără sens...zadarnic caută-n jur

O rază de lumină când fiul i-a plecat!





O, Suflete zdrobit! Priveşte către cer,

De-acolo poţi primi alin şi mângâiere....

Acolo Dumnezeu te-aşteaptă ca să-L chemi,

În clipa de-ncercare doar El îţi dă putere!



Întoarce-te spre Tatăl....de-atâta timp te-aşteaptă...

Doar El îţi dă speranţă că într-o zi, cânva,

Când firul vieţii tale aici se va sfârşi

Pe fiul tău iubit în cer vei revedea!



Vulcan-05-05-2012

Mary