Poezie O poveste pentru tine

Undeva-ntr-o Adunare di-ntr-o Țară-ndepărtată

Trăia un om ce cunoștea tot ce-i rău și ce e bine,

Știa ce înseamnă păcat, neprihănire, Judecată,

Milă, îndurare, har...Dar umbla pe căi străine...

Știa despre Rai și Iad, despre tot ce ne așteaptă

Vorbea mult despre-adevăr, despre căile divine

Dar trăia condus de fire și de legea ei deșartă.



Știa multe despre har, despre Dragostea Divină,

Despre Domnu Isus Hristos și întreaga mântuire,

Cunoștea Cuvântul bine și-ntreaga cale creștină;

Ascultându-l tot ce știe, oricine-avea să-l admire

Căci, putea crede că inima-i era plină de lumină.

Dar era plin de întuneric, într-o stare de orbire

Fiindcă nu și-a pus pe cruce încă firea lui haină.



Mulțumit cu ce cunoaște despre rău și despre bine

Tot vorbea despre credință-n necredință încleștat,

Și-umbla doar condus de fire pe căi pline de rușine.

Cunoștea Comoara Vieții dar nicidecum n-a apucat

Să-și îndrepte clar privirea spre Comorile Divine,

Căci, de comorile din lume-și ținea sufletul legat

Nevrând a-L urma pe Domnul, lepădându-se de sine.



Vorbea despre Domnul Slavei Care-a venit din Mărire,

Despre dragostea Lui Sfântă cu care ne-a-mbrățișat,

Depre jertfa de pe cruce pentru-a noastră mântuire,

Despre tot ce-a făcut Domnul, cum din morți a Înviat,

Despre întreaga Lui Lucrare, despre dragoste, iubire,

Numai el într-a lui suflet, ca Domn, nu L-a acceptat,

Nu și-a pus firea pe cruce și n-a primit neprihănire.



Când din perspectiva lumii-și avea viața prea-mplinită,

Și toate îi mergeau bine, ca-ntr-o splendidă poveste

A venit pe ne-așteptate moartea rece și cumplită;

I-a sosit sfârșitul veșnic, ne-așteptat și fără veste

Și n-a mai putut fi salvat, c-avea inima-mpietrită.

Iată: Tot ce-am povestit, o realitate crudă este

Care tocmai pentru tine poate c-a fost povestită!



Zaragoza 05/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)