Poezie Ce faci?

Ce faci când soarele dispare

Şi când furtuna duce ploi?

Ce faci când sufletul îţi plânge

Şi pe obraz lacrima curge,

Ca un şuvoi?



Ce faci când stări de-ngrijorare

Te pun adesea la pământ?,

Ce faci când treci prin suferinţă

Şi-ncercarea-a ta credinţă,

Pentru-a fi sfânt?



Ce faci când vântul suflă rece

Şi valul cheamă un alt val?,

Ce faci când eşti în strâmtorare

Şi nu mai poţi vâsli pe mare,

S-ajungi la mal?



Ce faci când prietenii te-nşeală

Şi când iertare nu găseşti?

Ce faci când alţii dau cu pietre

Şi nu au nici măcar regrete,

Când îi priveşti?



Ce faci atunci când despărţirea

Îţi umple inima de jar?

Ce faci când simţi că n-ai putere

Şi eşti atins de-o grea durere,

Fără hotar?



Ce faci când bruma se aşterne

Pe sufletul ce-i călător?

Ce faci când firele de iarbă

Se uscă iute şi degrabă,

Pentru cuptor?



Ce faci când lupta e prea mare

Şi când duşmanul te-a cuprins?

Ce faci când pierzi tot ce se vede,

Şi nimenea nu te mai crede,

Când eşti învins?



Să multumeşti în orice vreme

Lui Dumnezeu cel Veşnic Sfânt,

El este scutul şi tăria,

Doar El aduce bucuria,

Pe-acest pământ.



Nu fă mai mult decât poţi face

Şi nu lăsa ce poţi să faci,

Că viaţa este trecătoare,

Se ofileşte ca o floare,

Mai poţi să taci?