Poezie De ce?! (1)

De ce s-omori când poţi da viaţă

Te-ai întrebat măcar o dată?

De ce când Domnul te învaţă

Să nu ucizi prin vorbă, faptă.



De ce viaţa, cuiva s-o curmi?

Ştiţi că este una din porunci;

Mai bine este ca să îndrumi

De viaţa nimănui să nu te-atingi.



Las-o ca să-şi urmeze cursul

Căci Domnul a binecuvântat;

Viaţa-i subţire cum pe fusul

Se-nvârte albul fir, neîncetat.



De ce să fii tu cel ce ucide

Viaţa care de Domnu-i dată?

Nu provoca, nici nu divide

De s-o faci mai complicată?



Viaţa-i atâta de frumoasă

Când în înţelegere trăieşti

Când este clară, luminoasă

Şi lui Dumnezeu o dăruieşti.



El ne-a-ntocmit, ai Lui suntem

Şi El ne-a dat un duh de viaţă

Lui ne dăruim cu tot ce-avem

Doar Lumina Lui ne stă în faţă.



De ce vrem răul altuia-a face?

De ce să-i întristăm pe alţii?

Mai bine gânduri bune, pace,

Între noi să ne iubim ca fraţii.



Iubirea-i bună şi este de folos

Un sentiment de pace, frumos;

Iubirea-i .......un tot armonios

Căci din iubire, S-a jerfit Cristos.



Iubiţi, nu blestemaţi pe nimeni

Pe alţii să-i iubiţi, nu-i judecaţi.

Iubiţi pe toţi...de pretutindeni,

Iubiţi-vă, căci toţi sunteţi fraţi!



A.N

3-4.Mai.2012 Firenze