Poezie În tot cuprinsu-acestei lumi

În tot cuprinsu-acestei lumi



În tot cuprinsu-acestei lumi

Cu-ale ei lucruri minunate,

Ce le priveşti şi peste toate

Poţi s-ajungi pe nalte culmi,



De cunoştinţă-n dezvoltare,

Nimic nu este-n comparaţie,

Cu Dragostea ce prin creaţie

Şi-a dovedit forţa salvatoare.



Şi nimic, nu va fi nici-o-dată

În ceruri sus, nici pe pământ,

Nici chiar în Universul sfânt,

Ca dragostea cea minunată,



Să se înjosească-n umilinţă

Prin întruparea cea firească,

Şi omul să-l desăvârşească,

Pri crucea morţii-n suferinţă.



Flavius Laurian Duverna

03 mai 2012