Poezie Drumurile vieţii

Drumurile vieţii, toate,

Oricât ar fi de frumoase,

Ajung rele, zbuciumate,

De-s prea lungi şi prea spinoase.



Dar oricum ar fi cărarea,

Când mergi cu Isus Hristos,

Se topeşte supărarea,

Şi ai pasul mai voios.



Lângă Domnul, bucuria

Se deschide ca o floare,

Şi toată călătoria

E-o potecă înspre soare.



Însă dacă mergi pe cale

Fără Domnul, n-ai nici har,

Toate drumurile tale

Sunt umblare în zadar.



Deci nu mai pleca de-acasă

Făr' o binecuvântare;

Şi din inimă să-ţi iasă

Orice gând de neiertare.



Dar un gând de preamărire

Lui Isus dacă i-l dai,

El te umple cu iubire

De parc-ai umbla prin Rai.



Drumurile vieţii, toate

Oricât ar fi de uşoare,

Ajung grele când te bate

Ura lumii bârfitoare.



Dar tu cântă prin suspine,

Nu lăsa credinţa jos,

Domnul schimbă rău-n bine,

Altfel n-ar fi El Hristos.



Nu-ţi lua un sac în spate

Cu argint şi-ngrijorare;

Că oricum le laşi pe toate

Când ajungi la înserare.



Dar credinţa niciodată

Să n-o pierzi pe drumul greu,

Şi păstrează-ţi-o curată

Pân' ajungi la Dumnezeu.