Poezie Privilegiul de a îmbătrâni!

Mulţumesc azi lui Dumnezeu

Că mi-a dat, acest privilegiu

La Domnul nu-i un sacrilegiu

Că...........am îmbătrânit şi eu.



Ştiţi! Bătrâneţea, este un dar

Şi beneficiarii, nu-s prea mulţi

Mulţi "au plecat" tineri, micuţi

Căci, a-mbătrâni este un har.



Pentru-a putea trăi mai fericit

De ură, inima, eu am eliberat

N-am vrut să mai fiu în păcat

Şi să trăiesc aşa la nesfârşit.



Gândurile negre le-am golit

Din mintea mea întunecată

Confuză şi-aşa de-nvolburată,

Acum, trăiesc modest. Un pic



Ofer mai mult şi....mă aştept

Mult mai puţin eu să primesc.

Bine-i să dau, simt că trăiesc

Îmbătrânind frumos şi drept.



Atăzi vârsta mea o consider

Ca pe, un privilegiu minunat

Cu care-am fost binecuvântat

Şi, nimic altceva nu mai cer.



Dacă vrei a-mbătrâni frumos

Ştii, este, cu adevărat o artă!

Domnul Dumnezeu ne-arată

Cum să trăim doar în Cristos!



Şi-aşa ajungi bătrân şi fericit

Când Dumnezeu e lângă tine

Încrede-te în El şi te va ţine

Până când, singur vei spune

Sunt bătrân şi, am îmbătrânit!



A.N

01.05.2012 Firenze