Poezie Mai treci, Isuse, prin cetate

MAI TRECI, ISUSE, PRIN CETATE



Mai treci, Isuse, prin Cetate

Căci sunt nevoi și frământări

Sunt stări destul de complicate

Multe speranțe-s sufocate

Dorim, nespus, recuperări.



Mai vino iar cu vindecare

Sunt mulți zdrobiți și apăsați

Mulți nu rezistă la-ncercare

Mai vino! Fă o cercetare

Să fie mulți descătușați...



Sunt orbi ce nu văd o grădină

Și orbi ce nu știu despre har

Chiar din privirea Ta senină

Ei pot obține o Lumină

Și-apoi să meargă la altar.



Mai vino! Numai Tu poți pune

Tărie-n sufletul înfrânt

Să fim activi în misiune,

Să Te slujim cu pasiune

Prin orice ploaie și-orice vânt.



Mai treci pe străzi și prin piețe

Și ’nalță glasul-Ți să vestești

Despre eterna frumusețe

Ce lasă-nseninări pe fețe

Și exaltări nepământești.



Mai intră și în sanctuare

Să îi confrunți pe negustori

Să-și schimbe gândurile care

Produc atâta dezbinare

Și-atâția falși învățători.



Mai cercetează-Ți lucrătorii

Cu sfatul Tău prealuminat

Să nu se-ncreadă în victorii

Ce nu-Ți împărtășesc fiori

Și n-au acordu-Ți declarat.



Mai vino, iar, și dă mustrare

Cu glasu-Ți blând; noi o primim

Și va dispare-o nepăsare,

Se va produce-nviorare

Și mai cu spor o să muncim.



Te vrem în case și la mese

Să stai cu noi, să ne vorbești

Să n-avem alte intertese

Ci doar acele stări culese

Cu-ncredințări dumnezeiești.



Mai treci, Isuse, prin cetate

S-aduci ce-ai mai adus odat’

Soluții-n cazuri delicate,

Dorințe spre eternitate

Și-al Tău surâs ce ne-a-ncântat.



George Cornici/1 Mai, 2012