Poezie Nu te opri a plânge...

Nu te opri a plânge

Văzându-Mă pe cruce –

Durerea Mea în sânge

Iertare va aduce.



Nu te-ncărca cu jale

De soarta Mea beteagă –

Ea-i început de Cale

Pentru o lume-ntreagă.



În plângere măruntă

Nu-ţi întroduce faţa –

Religia căruntă

Vrea să omoare Viaţa.



Creată-n minţi de humă

Cu mintea învăţată

Gândeşte – moartea-i numai

Suprema judecată.



Cu crezuri predicate-n

Mulţime de cuvinte

Pe amatori de carte-i

Presoară în morminte.



Credinţa Vieţii însă

O şterge cu uitare

Din poza ei pretinsă

De-a lumii salvatoare.



Credinţa se trăieşte,

Ci nu-n minte se crede

Şi cine o toceşte

El viaţa doar şi-o pierde.



Viaţa Mi s-a-ntoarce

Mai vie decât vie...

Dar, iată, tu ce-i face

Cu Viaţa dată ţie?