Poezie Două căi (1)

Două căi



De când ne naştem sub soare,

Două căi vedem îndată

Două căi ,dar nu au asemănare,

Una e îngustă și e dreaptă,

Cale ce ne scapă de pierzare

Şi mai este calea lată care merge lumea toată



Două căi sunt pe pământ,

Nicidecum nu sunt mai multe

Două căi c-un scurt popas pe la mormânt,

Ca apoi în veşnicie să se mute

Una cu finalul la Hristos cel sfânt,

Iar o alta cu satan în flăcări multe.



Pe calea ce-a îngustă şi dreaptă,

Merg puţini dar nu-i primejdios

Ei sunt cu viaţa lor schimbată,

Şi călăuza lor e chiar Hristos

Chiar de e greu ei tot pot să străbată,

Ei au ca ţintă cerul şi merg victorios.



Calea lată, totdeauna-i populată,

Merg cu miile pe ea, căci e simplu şi uşor,

Poţi să faci ce vrei cu viaţa ta cea desfrânată,

Căci satan îţi dă plăceri şi apoi încetişor,

Te va lega cu lanţuri ce nu mai scapi vreodată,

Ca la sfârşit să stai cu el în iad îngrozitor.



Tu astăzi încă poţi să alegi destinul,

Alege calea îngustă ce duce la Hristos

Şi astfel vei fi fericit şi scapi de chinul,

Acelora ce merg pe calea lată în jos

Isus te vrea pe calea Sa ca să-ţi sfârşeşti destinul,

În raiul pregătit de mult de El, Hristos.