Poezie Teroristul nr. 1

TERORISTUL NR. 1



Mândria şi orgoliul l-au doborât în tină

Din locul plin de glorii şi străluciri cereşti

Şi, culmea, milioane şi azi i se închină

Sfidând şi invitaţii şi stări dumnezeieşti.



Ajuns în întuneric, în bezna cea mai groasă

N-a stat pe gânduri, ci a clocit un plan

Să-ndoctrineze oameni cu dogma-i mincinoasă

Să nu mai poată merge spre veşnicul Canaan...



Au înghiţit pastila ce conţinea otravă,

S-au pus în slujba drăcescului sistem

Ce răspândeşte praf, mizerie şi pleavă

Şi mult ironizează credinţa ce-o avem.



Pe unii-i foloseşte să semene teroare

Sub orice formă, în orice loc, oricând

Şi dacă rezultatul e moarte şi oroare

Se bucură enorm, în ritm vioi dansând



O, de ar ştii mulţimea ce tragedii creează

Acel ce-a fost odată în slavă-nveşmântat

Cum cu plăcere mare familii-ndoliază

Ar alerga degrabă la Cel ce-a înviat!



Cu-acea diplomaţie de care dă dovadă

A reuşit să intre şi-n marii diplomaţi

Şi ştim ce a urmat: au început să cadă

Ostaşii care-au fost în bătălii chemaţi.



De nu suntem atenţi va reuşi să fure

Tot ce-a sădit în suflet Mesia prin Cuvânt

El poate folosi şi-o carte şi-o secure

Ca să prevină fiinţe să ia un Legământ.



Se cere-acum credinţă, se cere şi veghere

Să nu-l lăsăm să-şi facă lucrarea de tiran

Să apelăm la Cel ce dă-n necaz putere

Ca să străbatem calea spre veşnicul Liman.



George Cornici