Poezie MANDRIA (1)

MANDRIA





Belsatar, imparat mare

El singur s-a facut tare

De mandru si ingamfat

Dumnezeu l-a detronat



Prea cinstiti noi nu suntem

Uneori ,ca el umblam

Cat de mult noi azi muncim

Cu toate noi ne falim



Daca asa-i firea ta

Cerceteaza-te, nu sta

Scriptura, te modeleaza

Si Ea, bine te formeaza



Daca nu vei fi atent

Vei ajunge-n faliment

Si atunci e jale mare

Vei simti durerea, tare



Sa-nveti sa fii respectuos

Sisa te imbraci, frumos

Lui Isus da-i multumire

Numa asta-i ,propasire



Ne luam dupa ce-i scris

Dupa cum Isus ne-a zis

Daca nu il vei urma

Vei plange, vei suspina



Sufletul va suferii

Tu ii plange, vei jelii

Vei plange, vei suspina

Ca n-ai ascultat de Ea.



Ca n-ai stat langa Altar

Ca sa ai parte de Har

Tu ca sa fii bucuros

In inima cu Hristos



Pe Isus de-l vei urma

Mandria va disparea

Si smerit te vei pleca

In Har, te vei bucura.



amin