Poezie Eva

Eva, ea a fost creată

Pentru a fi de ajutor;

Ea anume-a fost luată

Din a lui Adam, coastă,

Ca el să aibe-nsoţitor.



Răul, luând chip de şarpe

A venit s-o ispitească;

Lângă ea a stat aproape

Însinuându-i prin şoapte:

,,Crezi c-o să te nimicească?"



Eva, fructul a mâncat

Şi s-a lăsat înşelată

Ispititoru-a profitat

Şi-a împins-o în păcat

Ca s-ajungă blestemată.



Prin propia-i neascultare

S-a despărţit de Dumnezeu;

Era singură sub soare

Şi unică prin creare

Dar, ispitită de cel rău.



A adus păcatu-n lume

Şi- omenirea a-nceput

Să păcătuiască-anume

Fără scrupul, fără nume;

Durerea, aşa a cunoscut.



Singura armă de - apărare

A fost, şi este rugăciunea;

Domnul să ne dea-ndrumare

Şi puterea Lui cea mare:

Tată, Doamne, fă minunea!



Ajută-ne ca să nu rupem

Relaţia noastră cu Tine!

Ca Eva, să nu procedăm

De Tin' să nu ne depărtăm!

Să nu fim daţi de ruşine!



Lângă ispită să nu stăm

Şi de vine, s-o alungăm

Ceea ce noi cu Tin' avem

Nicidecum să nu-ntrerupem;

În Tine noi să ne încredem.



Îţi mulţumim, Te lăudăm

La Tine Doamne alergăm

Cu ochii-n lacrimi Te rugăm

Să ne-nsoţeşti oriund' plecăm

Să fii cu noi oriunde stăm.



A.N

18-19.10.2012 Firenze