Poezie Cireşul

Se scutură cireşul peste mine

Şi-n albu-I pur mă'mbracă;

În primăvara nemuririi,

Isus din nou se arată.

Aduce sfânt parfum din ceruri;

Din albu-I alb, imaculat,

Îmi înnoieste-n alb, iubirea,

Şi-mi spune:

"Nu te teme, rămâi al Meu iertat!"

Respir din alb cu foame sfântă

Şi plâng de...dor, încetişor...

Ca...albu-I, mâna ce m-atinge,

Rămână peste min' nemuritor.

Şi-n primăvara sfântă să mă ţină,

Pe veci să Îl iubesc cântând

Şi cu miros de floare albă-n mine,

Să plec...spre Cer, zburând.