Poezie De ce (1)

De ce



In toata viata-n clipe grele,

Ma plec smerit si rugator,

Si incordat luptand cu ele,

Ma trag spre bratul protector,



Sa fiu aproape in masura

Cum L-am simtit in jurul meu,

Pe Cel Ce-i sfant dorind Scriptura

S-o adancesc si eu mereu.



De Domnul meu ce are mila

Sa fiu plecat in fata Lui,

Sa-I spun inlacrimat de dor,

Si de cainta ce inunda

Al meu suflet clocotitor.



Sa stie ce se zbate-n mine

Ce valuri vin si ma inunda,

Ce flacari se ridica-n stele

Si sar pe data sa ma prinda.



Iar cand voi fi cu alte lucruri

Cuprins si nu mai am scapare,

Sa cred cu dor la umbra crucii,

Gasi-voi vesnic alinare.



Sa -i spun de ce atatea randuri

Au fost aduse sa se-ntinda

Si au trecut fara de vlaga

Ducand si greu sa nu ma-nvinga.



Spre El ce ma facea adesea

Sa ma opresc din alergare,

Ce rasturna valori si fapte,

Ca sa ma tina pe carare.



Caci azi m-am ridicat in graba

Din praful secular si rece,

Ca sa-L ajung pe Domnul meu

Ce sus se pregatea sa plece.



Amin