Poezie Păsărele călătoare

Păsărele călătoare

Mereu gata de plecare

Cine oare v-a făcut

Şi astfel v-a conceput ?



Cine drumul vi-l arată

Când porniţi fără de hartă

Nicidecum nu rătăciţi

Şi cuibarul vi-l găsiţi



Repede îl dregeţi bine

Ca pe-un fagur de albine

Ca să creşteţi puişori

Drăgălaşi neştiutori

Şi îi învăţaţi să zboare

Cu fragile aripioare

Să-şi găsească de mâncare

Şi spre alte zări să zboare



Iar când frigul se cam lasă

O nelinişte v-apasă

Şi plecaţi spre alte zări

Peste mări şi peste ţări

Alte cuiburi să găsiţi

Alte ouă să clociţi

Ca să iasă puişori

Drăgălaşi, neştiutori

Şi să-i învăţaţi să zboare

Tot ca păsări călătoare

Peste mări peste ocean

Chiar de două ori pe an



-Ce mister, ce taină mare,

N-am nici poftă de mâncare

Până când nu o dezleg

Şi să pot s-o înţeleg.



-Vei zbura şi tu odată

Chiar spre bolta înstelată

Printre stele vei zbura

Dacă tu vei asculta .

Ce te-nvaţă-a ta mămică,

Tatăl tău şi-a ta bunică

Că revine iar Hristos

Şi va fi totul frumos .