Poezie Calea iubirii (1)

O, de-am cauta ades

Caile iubirii

Ce usor am mai strabate

Drumul mantuirii!



De ne-am apleca la patul

Celui incercat

Cat de bine-am intelege

Cum e nu doar ajutat



Dar de ne-am pleca genunchii

Si-n bine, nu doar in greu

Ce mireasma-mpodobine-ar

Calea catre Dumnezuu!



Nu-i prea mult ce-ti cere Domnul

El a dus greul, pe cruce

El aduce mantuirea

Si rasplata, El ne-aduce



Nu te opri in a-ti fi mila

De orfan sau de sarac

Si de poti sa faci un bine

Fa-l, chiar de nu esti bogat



Nu iti cere nimeni tie

Ca sa dai ceea ce n-ai

Dar o mangaiere frate,

Un indemn, te duce-n rai



Mergi la casa celui singur

C-un indemn si c-o cantare

Vezi de vaduva sarmana

Ca sa aiba de mancare



Fii mereu in rugaciune

Pentru frati, pentru surori

Lumineze-a tale fapte

Si-o sa ai in cer comori!



Fii activ in adunare

Fii lumina orisicand

Rabda tot si mergi nainte

Zi de zi, mereu urcand



Inspre culmi de zari senine

Inspre Creatorul tau

Fii asemenea lui Isus

Caci esti fiu de Dumnezeu!



Daca L-am lasa pe Domnul

Ca sa ne cunduca viata

Ce mai siguranta sfanta

Am avea la marea nunta!