Poezie Ne-animă dorul călător

NE-ANIMĂ DORUL CĂLĂTOR



Ne-animă dolrul călător

Să mergem spre Eterna Țară

În mediul cel strălucitor

Unde va fi doar primăvară.



E-un dor plantat de Dumnezeu

Și arde-n noi și dă speranță

Și-atunci când jugul este greu

Ne dă tării și siguranță.



Lipsiți de el am lâncezi,

N-am cugeta la cele sfinte

Și-n orice loc și-n orice zi

Himerele ne-ar fi în minte...



Și-am fi purtați de orice val

Să fim departe de Mesia

Am frecventa un carnaval

Și-ar eșua călătoria.



Dar e în noi, ne dă avânt

În cursa spre eternitate

Cu el avem un legământ

Învăluit în demnitate...



Ne poate scoate din mâhniri

Ce vin să tulbure trăirea

Și poate anula porniri

Ce ar păta neprihănirea.



O, dor, întruna, călător

Rămâi în noi până sosește

Al nostru scump Mântuitor

Care în slavă ne primește.



gc/26 Aprilie, 2012