Poezie Chemarea (1)

Te-am chemat printre suspine

Să-ţi arăt dragostea Mea...

Şi să-ţi spun că pentru tine

M-am jertfit la Golgota!



Şi la fel cum mama-şi cheamă

Printre lacrimi fiii săi,

Aşteptând ca să-i revadă

Venind din a lumii cai,



EU pe nume te-am strigat

Căci tu eşti copilul Meu...

Glasul nu ai ascultat

Şi-ai urmat doar drumul tău!



Lăsând lacrimi şi suspine

În inima Tatălui...

Cerul plânge pentru tine,

Vino azi pe Calea LUI!



Ţi-am deschis poarta în zare

Ca să vezi Calea mai bine...

Să te poţi intoarce-acasa

Şi să poţi cina cu Mine!



Iată! Masa-i pregătită

Cât te-aşteaptă Tatăl tău...

Uşa mereu e deschisă

Şi te cheamă Harul Său!



O, copile! Azi te-ntoarce

De pe drumul tău străin!

Isus plânge pentru tine

Îşi inneac-al Sau suspin!



EL a pus viaţă-ntreagă

Pe cruce de dragul tău!

Să-ţi aducă mântuirea,

Să te-mpaci cu Dumnezeu!



Ca o punte este crucea

Peste tot păcatul tău!

Vino astăzi prin credinţă

Să cinezi cu Dumnezeu!

----------

O, copile! Cum voi sta

Acolo la Masa SA?

Ştiind că tu eşti străin

Şi lipsit de Har Divin?

-------------------



amin!

26.04.2012