Poezie O voce doar...

Nu-ți cer decât să fii un glas.

O voce simplă... tainică...

Să te golești, să fii un vas,

În care Eu aș vrea să las

Puterea Mea cea pașnică.



Nu-ți cer decât o voce ca să fii...

Un glas -- care răsună prin pustie...

Vorbind cu îndrăzneală despre-ale Mele bogății,

Ducând la lume -- a împăcării bucurii,

Punând pe rana grea o alifie.



O voce vreau... Atâta tot.

Căci pentru Mine nu contează ambalajul.

Un vas -- în care Eu să pot

Să torn din Duh... Și al păcatului complot

Să-și facă de rușine azi sondajul.



Iar de lași tot și te supui,

Și vocea ta o pui în aplicare,

Tot ce te doare-n rugăciuni Îmi spui

Și talentul pe altar îți pui,

Eu voi preface totu-n binecuvântare.



Nu-ți cer decât să fii un glas.

O voce simplă... tainică...

De te-ai golit, de ești un vas,

În noaptea neagră am să-ți las

Lumina Mea cea pașnică.



De ești un glas pe acest pământ –

În veșnicii – vei fi-n mărire.

Tot ce-ai purtat pân’ la mormânt

Va rămâne lângă cruce, frânt...

Căci tot ce ești aici – e-o închipuire.



În slavă vocea ta va fi îmbrăcată

C-o haină de mărire și de slavă

Și calea-ți va fi binecuvântată.

Dorința de mărire va fi alinată.

Și tot ce-n lume-a fost – va fi doar o epavă.





Deci dăruiește-ți vocea obosită

Să fie o uneltă-n slujba Mea.

Cu slavă va fi-mpodobită –

Doar acea voce care a fost smerită.

Și vei vedea în slavă Împărăția.



Amin.