Poezie Orice durere va pieri!

Mă doare-atâta nepăsare

Perfid ascunsă de-un surâs,

Şi pacea ce-a plecat zdrobită,

Şi lacrima ce trist ai plâns.



Mă doare glasul ce suspină

Şi limba fără de hotar,

Mă doare vorba ce ucide

Speranţa -cel mai tainic dar!



Mă doare gândul ce se pierde

Şi-ades rămâne pustiit,

Mă doare timpul care zboară

Şi ia cu el ce ai iubit!



Mă doare zâmbetul ce plânge

Şi mâna ce-a uitat să dea....

Mă dor tăciunii ce s-au stins

În focul ce cânva ardea!



Mă doare aprig neputinţa

De-a înţelege şi de-a şti,

De ce e dragostea hulită

Şi omul uită a iubi!



Mă doare zilnic aşteptarea

Când ochii îmi ridic spre cer....

Şi caut un semn că eşti acolo....

Mă rog...îngenunchez şi sper...



Dar ştiu că în curând, pe nori,

Cu mare slavă vei veni....

Vei şterge toată întristarea

Şi-orice durere va pieri!!! Amin!



Vulcan-25-04-2012

Mary